„Miss Tincea”, așa cum i se spune cu admirație de catre muzicienii care au ocazia să colaboreze cu ea in multiplele sale proiecte, este o „Voce”. Mai presus de toate, iubeste să cânte… Pentru ea cântatul vine dintr-un spațiu interior, îi permite să intre în contact cu sine și cu ceilalți, cântatul vindecă, este sursă de energie și de profundă bucurie atunci când e împărtașit cu ceilalți. A vrut dintotdeauna să cânte, a visat să faca asta…

Astăzi Miss Tincea ESTE ceea ce a vrut dintotdeauna să FIE.

De unde ai știut ca vei deveni cântăreață? Ai avut părinți muzicieni? Cum și când a aparut in tine gustul pentru muzica și cântat în mod special?

Cântăreață nu am devenit, m-am născut! Am descoperit asta pe parcursul celor 15 ani de când această călătorie se desfasoară în viața mea ca și mod de a fi în lume.

Diferența dintre a deveni și a fi este un joc al minții, un joc psiho-emoțional legat de faptul ca îngrijitorii tăi ți-au văzut abilitățile naturale cu care ești înzestrat sau nu, dacă te-au susținut sau nu în a le dezvolta, dacă ți-au recunoscut talentele și abilitățile sau nu, este în egala masura o chestiune legata de propria ta capacitate de a te asculta pe tine insuti și intuitia ta, de a avea incredere în tine insuti etc.

Conexiunea mea cu Sunetul lumii, al vieții a fost dintotdeauna prezentă. Ceea ce trebuia slefuit în mine ca adult a fost conexiunea cu mine însami și cu vocea mea. Aceste este un fel de conexiune pe care ingrijitorii, cultura din care facem parte, modurile de functionare ale societății și sistemul educațional nu doar ca nu o prezintă copiilor… au reușit de-a dreptul să o slăbească, să se disipe in oameni.

Să îi arăti unui copil cum să iși asculte emotiile, să le numească, să le contină, traiască, să le exprime… să ii arăti unui copil cu adevarat ce inseamna să il asculti, să il vezi… să îi arăti unui copil ce înseamna cu adevarat intimitatea de a se simți ascultat… să ii dai copilului curajul de a explora lumea și de asemenea să îi protejezi și să îi respecti limitele… să ii dai copilului un loc cu adevărat important la masă și în cercul familial prin faptul că il incurajezi să iși exprime opiniile, valorile, viziunile, jocurile, ideile, imaginatia… Aceste comportamente, gesturi, actiuni simple care tin de prezentă înseamnă de fapt să ajuti o ființă umană să devină ea însasi.

M-am născut cântăreată… dar am devenit o fiintă umană intregita gratie muzicii, cântătului, exprimării de sine prin sunet. Cântatul a fost pentru mine de-a lungul anilor meditație, tehnica de contemplăre si observăre de sine, vindecăre.

Pentru mine cântatul a fot mai degraba o reacție intuitivă fătă de realitatea subiectivă de a nu mă simți auzita in cele mai profunde emoții și gânduri de catre cercul meu de îngrijire. A fost o reacție intuitivă fătă de neascultarea si ignorarea celor mai profunde căutari, nevoi, dorințe și curiozitați de catre cercul meu de îngrijire.

Astfel, sa îmi cânt emoțiile catre lume și sa fiu ascultata si văzuta a însemnat Să Ma Cânt Lumii, să transmit în afara mea aproape fără limită (gratie www si unelor radio) cele mai profunde întrebări și doruri: Care e sensul vieții? Care e natura realitații?

Cum aș putea sa ma intorc acasă, in brațele unui Dumnezeu pe care nu l-am cunoscut niciodată? Cine și ce este acest Dumnezeu al Iubirii de care imi este profund dor? Ce inseamnă sa fii om? Ce inseamnă să fii femeie? Care e sensul meu în viață?

Nu, nu m-am născut intr-o familie de muzicieni. Talentele artistice ale tatălui meu, înzestrat cu abilitati de inventator, pasionat de electrotehnică, chiar puțin pictor au fost considerate și in familia lui ca fiind jocuri de relaxare și hobby-uri demne de a fi ignorate.

După cum ar explica teoriile transgeneraționale, eu și fratele meu am apărut în această familie pentru a vindeca și exprima natura artistică reprimată in părinții noștri (și fratele meu a experimentat pentru câțiva ani cu ce înseamna să produci muzică electronică).

Am început sa cânt când lucram în grădină, copil fiind, udand florile alaturi de bunicii mei. Il imitam pe bunicul meu care obisnuia sa cânte când lucra la vie. Îmi amintesc romantele pe care le ascultam cu bunică atunci când mergeam la culcare.

Înca ma emotionez teribil ascultând „Doina Haiducilor”, un cântec pe care l-am învățat la grădiniță (simteam emoțiile acelui haiduc haladuind prin păduri, furând de la bogați ca sa dea săracilor).

Îmi amintesc că stateam ore în sir in camera mea punând din nou și din nou Andrea Bocelli „Vivo per lei” sau „Time to say goodbye”. Îmi amintesc de primul meu cântec improvizat (tată cred ca mai are si acum piesa inregistrata pe magnetofonul pe care il aveam acasă) în care povesteam cu mare lejeritate pur și simplu despre cum a fost la școală în acea zi. Îmi amintesc primuș concert în corul școlii… în clasa a 8-a mama a aflat ca „fata are voce” ascultandu-ma cântand o piesa solo la serbarea anuală.

Mi-am cântat viața de-a lungul liceului stiind că am motivare și talentul pentru cântat dar m-am rezumat la scris poezie și scurte povestiri, la visat despre a face teatru sau muzică. Nu am fost niciodată sustinuta să fac pași în această direcție și adevărul e că mi-a fost frica sa nu aiba dreptate tatăl meu atunci când spunea că „doar femeile usoare se fac artiste”.

Până într-o zi… când in primul an de facultate, cabd iubirea a intrat în viața mea și a plecat lasăndu-ma rupta în bucăți.

Emoțiile au fost intense. Prima experiența de inima ranita. Prea multe de simțit, prea grele emoții, prea nedreaptă viață… și dintr-o data, ca reacție emoțională si fizică, am simțit sa intru in cadă sa fac o baie calda și sa ma soal de toate emoțiile prea grele de îndurat.

Și dintr-o dată din mine s-a ridicat un cântec, cu versuri și melodie. Pe masura ce îl cântam am realizat că acest moment era ceva special, eram vizitata de un Cântec. Am ieșit din cadă. Am înregistrat cântecul.

Era ceva nou și prețios. Mintea mea a început să analizeze și să calculeze: Ce e asta? Inseamnă că sunt cântăreată? De unde a aparut? O sa mai apara? Este inspiratie? Și imediat, o voce din interior pe care nu o mai auzisem niciodată, a răspuns calm: „Odată deschis robinetul nu se mai închide. O sa curga în continuu și nu se va mai opri.”

Din acea zi în viața mea s-a pornit o aventura cu totul nouă aventură cantatului, scrisului, compusului, imprvizatului cât mai variat in sunet și formă, în tehnică și exprimare emotionala. Și m-a simt binecuvântata să fiu in această aventură, da, mă simț binecuvântata!

Pictorul Marcel Lupse din Bistrița (vezi articolul nr. 6 al pegase-21) consideră că mediul în care creștem ne influențeaza creativitatea. Esti de acord cu această afirmație?

Cred că răspunsul meu e evident în poveștile împărtășite mai sus. Da. Cred că este adevarat. Limitările pe care le percepem din postura de copil generează în noi o sete și o foame pentru a cunoaște, a căuta să explorăm exact în direcția in care ceva ne-a lipsit.

Iubirea, ingrijire, continerea, comportamentele afective pe care le-am primit (sau care ne-au nlipsit) vor fi parte din „vocea noastră naturală”, din sunetele, culorile noastre, vor fi parte din identitatea noastră vibratorie exprimată (dacă e cazul) prin creativitate și arta de-a lungul multor ani.

Cum exprimi si cum înțelegi creativitatea?

Pentru mine sa fac muzică și sa îmi exprim creativitatea ca și stil de viață a fost, timp de mulți ani, o călătorie în trei pași.

Primii trei ani de cantat, mai mult sau mai puțin, au fost etapa vindecării, a exprimării din răni. A fost perioada in care am adus la lumina rănile pentru a fi văzute și auzite. Acest proces de chatarsis psiho-emotional m-a adus apoi in punctul in care nu mai aveam deschiderea și disponibilitatea sa cant anumite cantece pe care le cantasem ani de zile și m-a pus față în față cu o varietate de părți din mine insami. Mi-a adus și șansa de a ma juca libera cu feluri de a experimenta facutul muzicii.

Până într-o zi când am devenit constienta de faptul că nu mai cântam pentru a exprima propria durere si pentru ma vindeca, ci cântam pentru ca publicu să aiba oglindirea vindecarii și a deschiderii, sa se conecteze prin muzica pe care eu o fac… cu Iubirea. Iar acesta a fost al doi-lea pas în călătoria personala.

Astăzi mă bucur de cea de-a treia etapa in călătoria mea creativa si vorbesc acum de art terapie, folosirea expresiei vocale, a sunetului și a muzicii impreuna cu tehnici terapeutice și de dezvoltare personala pentru a-I ajuta pe oameni să devină intregi, să integreze parti din ei însisi, să vindece răni identitare și să devină oamenii care iși doresc să fie.

Atât de mulți filozofi și psihologi, gânditori spirituali, religiosi, precum și maeștri au subliniat și clarificat acest aspect cu mult înaintea istoriei moderne. Creativitatea este parte din călătoria noastră prin lume, este un mare filtrul al experientelor noastre ca oameni și ar trebui încurajata in viața copiilor și a adultilor ca fiind o abilitate ce tine de a trai in lume, asa cum este și cunoasterea modului in care functioneaza mintea umana sau cunoasterea dinamicilor noastre psiho-emoționale conștiente și inconștiente. Pentru mine creativitatea este o cale a Inimii și a cunoasterii de sine.

Nașterea unui grup muzical este condiționată de întâlnirile cu muzicieni? Cum a fost creata Loungerie II? Au mai existat și alte proiecte sau alte trupe?

Trupele și grupurile muzicale apar în varii feluri, din varii motive. Atragem muzicieni și colegi de trupa in functie de cautările noastre personale. Unii caută faimă, alții caută cea mai bună formulă de expresie compozițională, alții caută o modalitate cool prin care sa faca bani…

Eu i-am întâlnit pe colegii mei fiind eu insami în căutarea libertații de expresie și a unui grup de oameni cu care să impărtășesc această explorare. Marea lege a atracției m-a adus in contact si in conectare cu oameni care cautău aceeași libertate de expresie și de exprimare de sine.

Loungerie II (fusion punk jazz) s-a născut din primele mele compoziții atunci când o adunare magică de oameni a simțit că aceste compozitii sunt valoroase și au decis să exploreze și să creeze mai departe alaturi de mine in direcția propusa.

Destul de rapid ne-am dat seama că ceea ce eu începusem devenise acum tambulina pentru ceea ce incepuseram impreuna să explorăm prin sesiuni de muzică improvizată și compunere de piese impreună, pornind de la jam sessions.

Loungerie II a fost primul nostru proiect împreună și foarte rapid am început să compunem împreună în varii direcții estetice… astfel ca noi proiecte au apărut în mod absolut natural si necesar.

În doar trei ani de explorat împreună în universul sunetului am reusit să creăm mai multe proiecte și să concertăm în mod curent cu toate: Abator Industries (live sound scoring pentru filme mute), True Bantame (techno si muzică electronică improvizată), Cats in the rain (jazz lounge music), Las Poftas (punk) și multe altele episodice.

• 

• 

Trupele sunt modulare si se creează că si componentă în funcție de proiecte, de afinități muzicale?

Am cântat in formula stabilă de cinci oameni timp de câțiva ani. Loungerie II, Cats in the Rain si Las Poftas au fost mereu formule stabile. Abator Industries, True Bantame și alte formule de cântat episodice au fost create ca spații muzicale deschise, însemnand că fiecare dintre noi decidea dacă vă cânta și la ce instrument vă cânta într-un anume concert sau context, alaturi de alți muzicieni din afara grupului de bază pe care îi aveam invitați cateodata.

Ne poți prezentă muzicienii care iti sunt colegi, să ne dai detalii despre cariera lor și cum au ajuns să fie parte din grup?

Anul în care ne-am întâlnit a fost unul magic. Căutam deja muzicieni carora să le arăt propriile compoziții și alaturi de care să creez o trupa și asta după ce am avut marea șansa a întâlnirii grandioase cu Johnny Răducanu. O poveste pe care o să o spun cu altă ocazie. A avut un impact puternic asupra mea alchimizând nevoia mea urgentă de a-mi exprima talentul și de a face muzică.

L-am întâlnit pe Catalin Lungu, chitarist cu un grandios talent muzical, compozitoir și muzician, în 2009-2010 în perioada în care amândoi urmam studii universitare de filosofie. Postasem un link video cu mine cântând pe un grup privat al facultații iar el mi-a scris fiind impresionat de ceea ce auzise.

Catalin m-a prezentat imediat colegilor sai de trupa si am inceput o colaborare că backvocalist cu proiectul sau de postrock Tunesinourheads.

La puțin timp după ce l-am cunoșcut pe Catalin Lungu, o altă sincronicitate l-a adus aproape și pe Daniel Iliescu, percutionist și tobosar extrem de talentat alaturi de care am bucuria să cânt de mai bine de 10 ani. Intr-o zi, mă uitam la interviuri tv din cadrul unui festival de carte din Bucuresti. L-am văzut pentru câteva secunde pe acest tânăr talentat (17 ani) cântând la cajon și am simțit că e tobosarul cu care as vrea să cânt. După câteva telefoane interesante am reușit să dau de el și să il invit la o repetiție… care s-a terminat cu el devenind parte din trupa noastra.

Așa a început o lunga prietenie și colaborăre muzicală între noi trei.

Poate ca este greu de explicat, dar apropierea, prietenia și legătura naturală dintre noi a fost un fel de dar pe care l-am primit de la univers cu totii. Pur și simplu ne simțim unul pe celalalt și ne place ceea ce simțim.

Prin Catalin Lungu am avut de asemenea ocazia să îi întâlnesc pe Dan Michiu Dinescu (chitara, efete), pe Doru Boeriu (bass), Andrei Bucureci (voce) și înca alți câtiva muzicieni care faceau parte din Tunesinourheads la acea vreme. Pret de câteva concerte am și colaborat, toti, că trupa.

Abator Industries este numele colectivului muzical de bază pe care l-am creat atunci iar ideea de bază a acestui colectiv a fost mereu că această formulă să reprezintă grupul nostru de muzică improvizată si explorări sonore, fiecare membru alegând de la un concert la altul când și dacă vior să cânte și la ce instrument.

Sub acest nume am cântat și ca formulă de 8 membri, și ca dormula de 7… sau 4 membri timp de mulți ani, perioada în care am susținut concerte de muzică improvizată (explorare sonora complet libera pornind de la sursa de sunet dar și live soundscoring pentru filme mute precum Metropolis, Nosferatu, The Man With a Movie Camera și alte capodopere, în special în festivaluri de film).

Loungerie II, proiectul iniLoungerie II, proiectul inițiat de mine, era alcatuit la început din 6 membri ai colectivului Abator Industries.

După un an de activat împreună, lansati primul vostru EP. Cum și unde a fost înregistrat? Cum l-ați finanțat?

Aveam cântecele, aveam dorința, credeam în muzica pe care o făceam cu Loungerie II și era natura să înregistrăm totul și oficial.

Acest prim EP – ca și restul materialelor înregistrate (cu toate proiectele noastre) – a fost plătit cu bani stransi din concertele noastre. Primul EP a fost înregistrat cu sprijinul unui producător independent novice la acel moment, Marius Costache.

Ați înregistrat atunci și primul vostru videoclip: „Orasul”

Un an mai târziu grupul lansa albumul „Devaro”. De ce acest titlu?

Așa cum se întampla tuturor artiștilor, cred eu, visele sunt o parte mistică a procesului creativ. Am visat într-o noapte acest cuvânt bizar, Devaro, iar a doua zi am aflat, prin căutări google, ca este un cuvant în ebraica ce se traduce „Cuvântul Său”, cuvântul lui Dumnezeu.

Am compus un cântec inspirat de acest cuvânt. Mai târziu a devenit numele albumului.

Puțin după începerea activitații muzicale împreună a aparut în mod natură nevoia de a face și un alt priect, Cats in The Rain (lounge music), creat din trei membri Abator Industries/Loungerie II (Catalin Lungu, Daniel Iliescu și eu).

După alți câțiva ani a apărut din sinergia noastră un alt proiect, Las Poftas (punk, versuri în limba spaniolă), creat din patru membri ai colectivului Abator Industries. Un proiect cu care timp de câțiva ani am reușit să ne păstrăm anonimatul identităților.

Au mai existat multa alte formule de moment create între membrii colectivului Abator Industries. Uneori apăreau aceste formule doar pentru a susține un concert concept sau doar pentru a crea materiale înregistrate, jam session-uri înregistrate.

Ideea era că acest colectiv era un grup improvizațional mare din care oricând se puteau naste alte și alte idei muzicale și proiecte separate de trupe cu formule fixe.

Toate acestea s-au întâmplat în mod absolut natural nimeni nu și-a imaginat și nici nu a planuit această dinamică de grup. O regulă a fost mereu păstrata: să ne păstram libertatea de a explora pe cât posibil în sunet și să respectam prietenia dintre noi. Astăzi, mai mult de 11 ani mai târziu, suntem încă activi ca grup muzical cu Abator Industries (doar patru membri acum), Cats in The Rain (trei membri) și Las Poftas (4 membri).

Uneori cânți la fluier sau acordeon, ai învățat sa cânți la aceste instrumente? Folosești sunetul colierului tau în concerte, acest detaliu este parte din cercetarea pe care o faci în direcția sonora? Ce aduc aceste sunete din punctul de vedere al morfologiei în muzica pe care o faceți?

Acordeonul, este amuzant… este un instrument la care nu am învătat niciodată să cânt în mod profesionist dar sunetele pe care le creează și abordarea mea total intuitivă catre a scoate sunete cu acest instrument genera într-un anume fel posibilități nelimitate de a produce un runet raw, personal, total liber din punct de vedere emoțional, așa cum un copil al cânta în mod needucat și inocent de la 0 la un instrument, pur și simplu explorand instrumentul ca sursă de sunet. Aceasta era și abordarea grupului in general catre sursele de sunet în explorarea noastră improvizationala.

Uneori foloseam și fluierul, da, dar tot în mod intuitiv, cântând cu instrumentul pur și simplu ca sursă de sunet.

• 

• 

Colierele și cerceii mei sunt întotdeauna bijuterii care scot sunet. Nu am okanificat detaliul asta, a venit de la sine, e ceva ce am descoperit că îmi place și fac. Mi-am cumpărat un colier din Egipt și sunetul pe care il scoteau banutii de aliaj era sublim. Am decis să îl fac auzit in concerte iar in timp am descoperit că exista aici o urmă a modului intuitiv în care se și cânta în comunitatile tribale.

• 

• 

Colierul meu a devenit în timp scutul meu de protectie, intrumentul cu care mă conectez direct la puterea inimii și, într-un fel, toba mea, așa cum un șaman se folosește de toba să magică.

Muzica, trupul nostru și cântatul intuitiv mi-au arătat într-un mod care s-a revelat pur instinctiv că facutul muzicii este o experiența holistică. Cred că asta ne arată și sunetul natural pe care îl emite orice bucată de material… că natura și omul se pot conecta prin sunet și vibrație. Această naturalețe este foarte importantă pentru mine și a devenit parte integrantă din prezența mea muzicală și din experiențele sonore pe care le susțin și le propun.

În afară de finitatile muzicale, între voi că muziceni pare să existe și legături foarte strânse de prietenie. Crezi că acest aspect contribuie la coerență grupului vostru?

Absolut. Am recunoscut întotdeauna că grupul nostru se bazează pe respect făta de libertatea de expresie și pe prietenie. Am crescut împreună ca personalități și ca muzicieni. Prin sansa oferita de destin într-adevăr aveam și gusturi muzicale destul de asemănătoare și fiecare a adus in grup influența să culturală.

Am avut parte de multe nopți petrecute împreună, după concerte sau repetiții, când pur și simplu ascultam ore în șir ce muzici a mai descoperit fiecare dintre noi, mâncând împreună și povestind.

De asemenea, călătoritul împreună, pentru susținerea concertelor în țară, au devenit parte din aceste momente tainice de prietenie și conexiune profundă. Împărtășeam afinitați comune si eram si diferiți în același timp dar asta a fost una dintre cele mai importante câștiguri ale grupului și ale vieții noastre împreună ca muzicieni și ca oameni: faptul ca ne-am permis să facem loc la masă de discuții fiecarei indentitați din grup care putea să spuna o poveste ce avea să influențeze intregul grup.

Acest grup este incredibil de original. De unde va luati inspirația? Care e rolul tău și care e rolul celorlalți muzicieni în acest proces creativ?

Toate proiectele noastre sunt creația noastra, compoziție, sunet și versuri. Cea mai mare parte a muzicii noastre este creată din jam session-uri și pe alocuri sunt idei create individual și prezentate grupului și apoi dezvoltate în cântece.

Projectele noastre sunt rezultate colaborative. Fiecare individ pune ceva în acest vas de idei pe care le invartim până când cantecele se cristalizează.

Ca sa fac o comparație, e ca si cum dezbatem, ne aducem toți contribuția în discuție, unele idei sunt păstrate iar la final dacă ceea ce a rămâs sună „adevărat” pentru noi toți inseamna că am ajuns la un punct fix.

Cred cu tărie că a face muzica împreună cu patru oameni timp de atâția ani m-a învătat să comunic, să ascult, să exrim, să negociez, cateodata să câștig o dezbatere de idei, alteori să pierd o dezbatare de idei, m-a învătat ce inseamnă să apartin unui grup și ce inseamnă respectul.

Originalitatea nu se oprește la muzică, este și parte din ceea ce suntem, este parte din relația pe care o avem cu această „profesie” de artist. Întrebările legate de marketing, audiență, vânzări, promovare… par foarte departe de interesele voastre. Preferați să va bucurați de cântat și de a trai aceasta pasiune pentru muzică?

Originalitatea este un concept maret. Din punctul meu de vedere suntem în egala masura rezultatul cantității și calității informaționale pe care o consumăm zi de zi și pe care o întegrăm, dar și rezultatul modului în care fiecare dintre noi se întreabă zi de zi ce este viață și cum se traieste.

Originalitatea este și despre pasiunea pe care o împărtășeste fiecare dintre muzicieni, în timp ce fiecare se autochestionează sau ridică întrebari în grup?

Originalitatea este un proces de explorare de sine prin sunet. Aceasta a fost întotdeauna ideea de bază a colectivului nostru dar și un trigger personal pentru fiecare dintre noi. Suntem toți interesați în a ne explora pe noi înșine dar și în a găsi sunete care ne exprima propriul mod de a vedea viața.

Marketingul nu a fost niciodată un interes de capatai pentru noi și din acest punct de vedere cred că eram cu adevărat artiști la lucru, nefiind interesati de industria muzicală, ci mai degrabă de magica pe care muzica o aduce fiecaruia dintre noi și publicului, eram interesati de procesul vital pe care creativitatea îl face să înflorească in fiecare dintre noi ca muzicieni.

O altă trăsătură speciala a grupului vostru, care denota deschiderea și respectul pe care il aveti unul pentru celălalt, este această abilitate de a permite fiecaruia dintre voi să colaboreze și cu alte grupuri de muzicieni sau de a avea și experiente muzicale individuale. E o logică de tip win-win situation?

Nu a fost niciodată subiect de conflict între noi acest detaliu, ci mai degrabă o chestiune care tine de acceptare matură a faptului ca fiecare dintre noi este în primul rând un individ cu varii interese și nevoi legate de muzică. Această logică susține si experienta noastră colectivă, și ca grup aveam nevoi multiple de experimentat în varii proiecte muzicale realizate împreună. Ei bine, cel mai probabil și la nivel personal avem multiple fațete de explorat.

Pe lângă acest detaliu, desigur ca fiecare membru al grupului avea sa se intoarca in procesul creativ colectiv cu noi idei, mai bogati cu fiecare experiență muzicală pe care a trait-o în afara grupului. S-a dovedit în timp a fi adevărat acest lucru.

Relațiile de viața mi-au arătat acelasi lucru in timp. Pentru ca un organism relațional așa cum este un colectiv muzical să evolueze e nevoie de ca în mod constant fiecare membru al grupului să evolueze iar asta se poate atinge doar dacă fiecare explorează și separat viața.

În concertele noastre chiar presar explicații despre latura mistică a cântatului. Timp de mulți ani am păstrat doar pentru mine această latură, ascunsa cumva, pentru ca era ceva greu de digerat chiar și pentru anumiți colegi de trupa.

In timp însă mi-am asumat si mai mult libertatea de expresie a laturii mele spirituale împreună cu proiectul Cats in The Rains sau în proiectul meu solo, El Madre, unde ma simteam în siguranță să exprim această latură a personalității mele.

De ce ai simțit nevoia să creezi proiectul Cats in the rain? Cu ce muzicieni te-ai asociat? De ce ei? Este un proiect în formula de duo sau trio? Repertoriul este mai personal?

Cats in the Rain (lounge jazz music) a apărut atunci când o parte din mine mai soft avea nevoie sa fie exprimată prin muzică. Unele cântece compuse pentru Loungerie II erau prea romantice sau prea enigmatice, prea feminine si prea emoționale așa că am decis să le vars într-o nouă formulă muzicală.

Doi dintre membrii Loungerie II au ales a mi se alăture în această aventură. Catalin Lungu la chitara și Daniel Iliescu la cajon. Cred că acest prieteni foarte apropiați m-au următ în crearea acestui proiect pentru că au crezut în mine și în ceea ce simteam să cânt, au inteles profunzimea acestui proiect feminin. M-au urmat cred eu pentru că erau capabili să înțeleaga această profunzime și să respecte acest gen de feeling și expresie muzicală.

În plus, improvizăm împreună mult, chiar și cu Cats in The Rain, făcând din fiecare concert o experiență unică. Cred că și asta este parte din motivul pentru care m-au urmat, pentru că și lor le place să experimenteze cat mai mult.

Uneori când Daniel nu este disponibil pentru concert, susținem proiectul și în formula de duo, dar formula stabilă este de trio.

Cântatul și, în același timp grija pentru sunet, pentru tehnicalități, e oare asta o gimnastică mentală și fizică?

Nu am facut studii academice în acest sens niciodată. Gratie destinului și divinității, sunt fiica unui om foarte destoinic și inventiv așa că am crescut înconjurata de o abordare inginereasca a vieții, văzându-l pe tatăl meu cum creeaza, inventeaza și rezolva probleme de tot felul în casă.

Cred că asta e un detaliu care m-a facut să ma apropii în școala generală de Fizică și Chimie (am fost olimpica nationala în aceste domenii) și de electronică. Așa că, atunci când a apărut și partea tehnică și electronică în cântat… deja aveam cunoștinte în domeniu și mă simțeam confortabila cu partea asta.

Pentru mine zona tenica a muzicii este parte din dezvoltarea deplină cerebrala pe care muzica o aduce omului: muzica a însemnat dintotdeauna și dans, mișcare, lucrul cu vibrația și reberverația, inventarea de instrumente create din resursele naturale pe care le avem la indemana, muzica înseamna coordonare mentală, emoțională și fizică in același timp.

Muzica este o experiență integrală, ne folosim în ea și de corp, de minte, de emoții și de spirit pentru a crea armonie și pentru a trimite un mesaj în lume.

Ai creat apoi proiectul El Madre în care cânți solo. De ce acest nume? Ce anume încerci să exprimi cu acest proiect?

Spiritualitatea este uneori o limită greu de trecut pentru mulți dintre noi. La un moment dat am simțit nevoia să direcționez, să exprim clar și liber anumite parti din această călătorie de viață personală, să exprim unele dintre cele mai intime căutări personale și credințe personale legate de spiritualitate, sound healing și parte energetică a muzicii.

De aceea am creat El Madre, ca să exprim și să lucrez liber cu sunetul ca instrument de vindecare. El Madre este un joc de cuvinte. În spaniolă Madre este un substantiv feminin în timp ce „El” este articol masculin.

Scopul meu cu acest proiect este să reverberez echilibrul dintre animus și anima, dintre masculin și feminin, să exprim nunta sacră interioară despre care toate tradițiile milenare vorbesc precum și nivelul de constiinta al vibrației și al lucrului cu sine, munca energetica, travaliul cu respirația etc. Asadar Madre devine completa prin El ca reprezentare a jumătății masculine.

Da, uneori susțin concerte solo cu El Madre, alteori am și invitați speciali pe scenă alături de mine, invitați cu care abordez cumva zona acusmatica a sunetului, cântatul intuitiv, mantre, imnuri sacre, cântece folklorice, muzică din timpuri stravechi, adunata din jurul lumii, toate asta aduse împreună pentru a crea împreună cu publicul o experiență care să deschida inima, o călătorie în spații interioare, în vulnerabilitate și de punere in contact cu sine.

• 

• 

Pâna la urma aceasta este experiență primordiala omului cu sunetul: muzica e conexiune, muzica e contact profund cu sinele, cu natura și cu spiritul.

Ai o mare apropiere cu publicul în concerte, indiferent de loc și de cat de mare e scenă pe care cânți, fie ca e într-o cafenea, grădină, scenă națională sau internațională, festival, podul vreunei case, galerie de artă…

A fost dintotdeauna ceva natural pentru mine să relationez cu publicul. Acum încep concertele reamintind tuturor celor din audiență și de pe sceba ca Împărtășim momentul prezent, acest Aici și Acum.

Cântatul acasă, în spațiu privat sau repetițiile nu sunt niciodată același lucru cu a cânta alături de o audiență și asta datorită prezenței tuturor în același spațiu. Fiecare persoană din cameră contează, fiecare persoană e simțită și contribuie cu prezența sa la întregul cercului pe care îl facem împreuna.

Un concert este un moment de punere în comun, de primire și de amplificare a sunetului împreună. Cu unsprezece ani în urma acest detaliu era doar ceva intuitiv legat de ce înseamnă intimitatea pe care o avem ca grup, pe scenă, în timpul concertului. Acum a devenit parte conștient asumată și o invitație directa catre toata lumea sa între in cercul sonor, să îi apartina cu adevărat, să faca parte din el și să co-creeze momentul, asumandu-l, unii ascultand, alții cântând, dansând și uneori cântând toți împreună.

• 

• 

Cel mai bun lucru într-un astfel de concert este momentul când oamenii se simt împuterniciți să-iși deschidă vocile, când simt sunetul reverberand în corpul lor, când dansează si cântă împreună… așa cu și acum mii de ani când se adunau în triburi, în mod natural, pentru ca a cânta în cercuri era parte din viață, era o modalitate de vindecare, de a memora poveștile de viață ale triburilor, o cale de a comunica și de a participa la binele mai inalt al întregului.

În același timp, tu ești activa profesional în zona jurnalismului, in organizarea de evenimente, în activități culturale etc. …

Am lucrat în cuvânt (scris, vorbit, cântat, vocalizat) dintotdeauna, am activat dintotdeauna în domeniul comunicarii și al relațiilor umane.

Primul meu job a fost la 19 ani când am devenit asistent de proiect într-un ONG unde eram voluntara de la 13 ani, lucrând cu și pentru beneficiari cu dizabilități fizice.

• 

• 

• 

Am studiat și practicat jurnalismul (ca reporter și prezentator tv, reporter radio, reporter de presa scrisa) acoperind întotdeauna domeniul cultural.

După aproape 8 ani de jurnalism am fost atrasă de zona de PR cultural și pentru alți aproape 7 ani am lucrat ca PR de editura și organizator de evenimente culturale.

Din 2019, m-am reintors în industria de carte ca redactor și editor. 8 ore pe zi lucrez ca editor pentru una dintre ele mai prestigioase edituri de carte spirituala și de dezvoltare personala din România și restul zilei sunt consilier în dezvoltare relaționala, lucrez in cabinet cu clienți care sunt deschisi sa foloseasca art terapia in pria lor dezvoltare personala.

Într-un fel, pot să spun că munca mea a fost dintotdeauna să îi ajut pe alți oameni să iși facă vocea auzita.

La fel cum planetele se aliniază pentru a forma momente astrale favorabile, toate aceste experiențe de comunicare, formarea ta relațională și experiența muzicală au un punct de convergență în viața ta. Așa ai ajuns în a 3-a etapa a călătoriei tale creative: muzică și cântatul terapeutic.

Totul a început intuitiv, în concerte iar acum a devenit parte din viață mea profesională. Astăzi creez si susțin cercuri de cântat intuitiv și munca individuala sau de grup prin tehnici psihologice și vocale. Pentru moment, cercurile de cântat intuitiv atrag în mod special femeile care sunt mai deschisa să iși exploreze universul interior prin cantat. Dar din cand în când apar și barbați deschisi în acest sens.

Atelierele dedicare copiilor sunt cele mai distractive și creative și este absolut uimitor cum copiii au atatea deschidere să experimenteze cu propriile voci, cu corpul lor. Sunt deschiși sa experimenteze jocul prin intermediul muzicii și al intrumentelor așa ca nivelul lor de libertate și de plăcere în a se juca este mult mai mare decât la adulți.

Într-un fel îmi pare rău pentru adulți ca de la un an la altul iși pierd aceasta libertate de a se juca, de a experimenta cu sine și de a se lasa in plăcerea exprimentarii cu sine.

Muzica mi-a adus acest nou nivel în viață: sunt pe cale sa devin terapeut acreditat si parte din muzica mea este sa folosesc artele, în special muzica, pentru a aduce vindecare și muncă integrativa în viață oamenilor prin puterea creativității.

Într-un mod asemanator cu felul în care junghienii lucrează cu simboluri și imagini simbolice, eu folosesc muzica asemeni unui instrument de coborare în partile nevorbite, neexprimate din psihicul oamenilor. Arta este o modalitate de a revela ceea ce nu a fost exprimat, ceea ce nu a fost auzit, ceea ce nu a fost văzut ca și parte interioară, părți ascunde care de foarte multe ori ne conduc viețile în mod inconștient. De ce să nu aducem în lumină această tensiune inconștientă prin intermediul vocii și al corpului?

Actualmente munca ta este o poarta deschisa catre un viitor promițător și care, în același timp, nu da fila mai departe în raport cu trecutul tau… ca ci tu continui sa cânti atat pentru public, cât și în grupuri de lucru terapeutic.

Pegase-21 iți urează mult succes și o viață plina de experiențe care sa te îmbogăteasca.